Romania lui Turcescu

Nu as putea sa spun ca il simpatizez prea mult pe Robert Turcescu pentru ca sufera de aroganta tipica formatorilor de opinie de pe la noi.Dar trebuie sa recunosc ca volumul sau de publicistica Dans de Bragadiru picteaza societatea romaneasca atat de baroc incat ma simt obligata sa recomand aceasta carte pe blogul meu.
Folosindu-si intuitia si spiritul de observatie pe post de blitz,jurnalistul reuseste sa fotografieze Romania in toate ipostazele sale(mai putin cea de catwalk), rezultand in final un portofoliu numai bun de aruncat in ventilatorul de imagine al tarii.
Volumul lui Robert Turcescu poate fi impartit in trei paliere distincte. Primul este al prizei indirecte, al informatiei parvenite prin intermediul emisiunii sale de la radio, Romania in direct. Dincolo de microfon, Turcescu isi asculta cu constiinciozitate interlocutorii,le contorizeaza convingerile, si incearca apoi sa traseze , in scris, repere ale mentalitatii colective, pe care nu se fereste sa o taxeze « traim alturi de oameni a caror conceptie despre lume e un puzzle hidos construit cu fragmente de lecturi scolare, secvente din filme americane proaste, franturi de talk-show-uri si documentare de pe Discovery » De ce atatia romani sunt impotriva americanilor, de unde vine psihoza curelor de slabit, cum se traduce in constiinte mandria de a fi roman , sunt tot atatea subiecte transate in eter, si digerate apoi, cu pixul in mana. Pe alocuri,Robert Turcescu, se opreste din meditatie pentru a acorda cuvantul citirilor si ascultatorilor sai. Cele cateva scrisori extrase din corespondenta personala si transcrise de jurnalist in filele volumului constituie adevarate piese de rezistenta ale cartii. Reproduse cu exactitate neiertatoare, cu tot cu greseli gramaticale ,inducand o senzatie de rasu’-plansu’, acestea se constituie ca felii de viata autentica care vin sa coroboreze meditatia amara a jurnalistului asupra pitorestii lumii romanesti.Astfel de scrisori raman mereu fara raspuns, o data din buna cuviinta , dar si din neputinta, ceea ce il face pe sensibilul destinar sa incerce sentimentul remuscarii : « Ma simt neputincios si vinovat, dar eliberat ca un criminal dupa spovedanie ».
Al doilea registru la care subscrie publicistul este cel reportericesc, al realitatii radiografiate , apoi disecate.Tehnica este aceea a panoramarii dar si a scanarii nucleelor din care se compune viata cotidiana, Turcescu aruncand asupra lumii un ochean cu lentile superdioptrice. Romania consemnata de Turcescu in direct, cand pe ton zeflemitor, cand amar, cand revoltat, este una in care copiii isi asteapta 12 ore parintii sa vina acasa, adolescentii de 15 anii merg la vot cu buletinele parintilor lor, spaga este asemenea vitaminelor un necesar zilnic pentrul bunul mers al lucrurilor iar tabloul de intretinere reprezinta o fresca a incercarii disperate de supravietuire de pe o zi pe alta. « Restantele vorbesc despre saracie, aprtamentele debransate-despre disperare.Foaia de intretinere din holul blocului e tot ce vrei :barometru pentru nivelul de trai, indicator despre politica partidului aflat la guvernare, telenovela, film de actiune cu batai in teava, poveste despre viata sau relatare despre cum se moare « .
Dincolo de povestile cotidiene ale romanilor, Dans de Bragadiru contine si cateva file de jurnal. Citiorul va fi uimit de franchetea cu care Robert Turcescu isi etaleaza slabiciunile si vulnerabilitatile pe masa de operatie,devenind personaj in propria sa carte.Un personaj care iubeste frenetic femeile, divorteza, isi indoapa copilul cu dulciuri si jucarii in weekend pentru a compensa absenta sa de peste saptamana, isi pierde tineretea incet si sigur, isi contempla copilaria pierduta, e mereu in cautarea unui loc pe care il numeasca « acasa ».Iata un Robert Turcescu pe care inca nu il cunoasteam : melancolic, romantic, carnal.
Cartea lui Robert Turcescu nu este menita de a imbogati intelectualiceste. Lectura sa este asemenea unui dans cu autorul ei in care ambii parteneri stiu pasii dar unul conduce. Nuvelele cotidiene ale lui Turcescu contureaza un tablou pe care omul, fie el si mai putin inclinat spre reflexivitate, il panorameaza in fiecare zi.Insa tocmai acest lucru este meritul sau.Te face sa deschizi ochii mari la spectacolul lumii care se desfasoare nonsalant si frivol in fata ta, purtandu-si esentele la suprafata.Si odata extrase aceste esente din lucrurile marunte, cititorului nu-i ramane decat sa filozofeze simplu si frust : « Aceasta este Romania in care traim cu totii ».